Die Fälscher (2007)

"Die Fälscher" este un film austriac aparut in 2007 si care a castigat premiul Oscar pentru cel mai bun film strain al anului.

Filmul prezinta operatiunea "Bernhard", prin care nazistii s-au folosit de evrei pentru a falsifica lire si dolari. Se considera ca aceasta este cea mai mare operatiune de falsificare, rezultatele ajungand la sute de milioane de dolari si lire.
Personajul principal al acestui film este Salomon Sorowitsch, un evreu rus, care era la vremea aceea cel mai mare falsificator din lume. El este arestat de catre nazisti si trimis in diferite lagare. Aici el isi "usureaza" traiul pictand si facandu-le portrete ofiterilor nazisti. Peste ani el este cooptat in operatiunea "Bernhard". Aici el ii cunoaste pe Kolya, un student rus din Odessa cu care face schimb de amintiri, dar si cu Adolf Burger, un evreu slovac ideologist. El este numit sef in compartimentul verificarea calitatii si astfel primeste sustinerea ofiterului german Herzog. Acesta se asigura ca toti participantii din aceasta operatiune vor fi tratati "omeneste".

"Die Fälscher" ne prezinta nu doar evenimentele ce s-au petrecut in jurul acestei operatiuni, dar si modul in care evrei implicati au trait intr-un astfel de lagar. Multi dintre ei nu s-au putut impaca cu faptul ca ei vor trai intr-un lagar in care vor fi tratati omeneste, pe cand la doar cateva sute de metri alti evrei sunt tratati cu bestialitate.

Tin sa recomand acest film tuturor celor care sunt interesati de Holocaust, atat din punct de vedere emotional cat si istoric.

Filantropica (2002)

Filantropica este un film romanesc aparut in 2002, in regia lui Nae Caranfil.

Ovidiu Gorea este un profesor de limba si literatura romana tipic. El este o persoana demna si isi doreste sa devina scriitor. Filmul arata situatia crunta cu care se confrunta o persoana de genul profesorului Gorea. Societatea in care traim nu ii apreciaza pe cei care au asemenea aspiratii si demnitate. Asa cum o spune si filmul, in societatea actuala nu este loc de mijloc, ci numai de "printi" si "cersetori". Poetii, scriitorii sau artistii sunt obligati sa-si abandoneze visele si sa incerce sa-si gaseasca un altfel de trai pentru a supravietui.
Profesorul nostru reuseste insa sa se indragosteasca, lucru inadmisibil pentru situatia sa. Din aceasta cauza incearca sa gaseasca o modalitate de a face rost de bani. Ajunge astfel la mana lui Pavel Puiut, care-l propune sa joace un rol inedit in fiecare seara. Fara o alta solutie, Ovidiu Gorea accepta si prinde gustul banilor. Isi satisface pentru o perioada pasiunea pentru Diana, dar deodata lucrurile inceteaza sa-i mai mearga la fel de bine. Rolul desemnat de domnul Puiut ajunge celebru in intreaga tara, iar el se vede pus in situatia de a-si calca inca o data pe orgoliu. Reuseste sa treaca si peste aceasta incercare, dar se vede prins intr-o capcana bine gandita. Astfel, Ovidiu pierde tot ce agonisise, devine dator si se vede pus in situatia de a-si abandona definitiv visele. O situatie care pare destul de greu de crezut, dar care este foarte reala.

Probabil ca Filantropica nu mai are nevoie de nicio prezentare pentru multi, dar cred totodata ca acest film este inca o necunoscuta pentru si mai multi. Distributia filmului este exceptionala, cuprinzandu-i pe Mircea Diaconu, Gheorghe Dinica, Mara Nicolescu, Florin Zamfirescu, Marius Florea Vizante, Viorica Voda si George Calinescu.

Breakfast on Pluto (2005)

"Breakfast on Pluto" este un film irlandez aparut in 2005. El ne prezinta viata lui Patrick "Kitten" Braden. Patrick (sau mai bine zis Kitten) este un travestit irlandez ce-si cauta mama, singurul lui motiv de a trai. Kitten a fost abandonat la nastere de catre mama sa, iar copilaria si-a petrecut-o in sanul unei familii adoptive. El nu a gasit niciodata afectiunea de care avea nevoie si astfel a incercat sa arate lumii ca este altfel devenind travestit.
Pana in timpul liceului a reusit sa se integreze destul de bine in familia adoptiva si in societate, dar in urma unui scandal aparut la scoala, Kitten s-a hotarat ca e mai bine sa paraseasca neospitaliera familie adoptiva si sa plece in lume. A urmat apoi o poveste de dragoste cu un cantaret. Insa totul s-a sfarsit cand acesta s-a implicat intr-un conflict intre irlandezi si nord-irlandezi. Kitten n-a suportat sa fie pe primul plan si l-a parasit pe cantaretul irlandez.
Deziluzionata, ea a plecat la Londra in incercarea de a-si gasi mama si implicit un motiv pentru a trai. Nereusita si diversele intamplari nefericite prin care trece o face pe Kitten sa-si piarda toata pofta de viata. Primeste insa un ajutor nesperat din partea parintelui Liam si a unei vechi prietene, Eily.

"Breakfast on Pluto" nu este doar un simplu film despre travestiti si modul lor haotic de viata, ci reuseste sa sublinieze nefericirea acestora. Cu toate ca nu sunt un adept al stilului lor de trai si nici nu ii incurajez, cred ca lumea ii trateaza de cele mai multe ori ca pe niste salbatici, si nu ca pe niste fiinte umane.

Constantin și Elena (2009)

"Constantin si Elena" este un film documentar romanesc aparut anul acesta. El a participat saptamana trecuta la festivalul iesean de film (IIFF), unde a fost si premiat.

Dupa cum o spune si numele, "Constantin si Elena", este un film ce arata viata a doi batrani ce sunt impreuna de 58 de ani si continua sa se iubeasca. Eu unul am gasit acest film foarte emotionant deoarece sunt foarte multe asemanari intre bunicii mei si acest cuplu.
Simplitatea lor si modul in care continua sa se respecte si sa se iubeasca este un exemplu ce ar trebui urmat de multi dintre noi. Probabil ca cei doi batrani ar putea servi de asemeni un bun exemplu pentru noi.
Un alt bun motiv pentru a vedea acest film il reprezinta traditiile. Cei doi batrani nu au uitat, desi cu trecerea anilor le-ar fi fost usor, vechile traditii, ei respectandu-le cu sfintenie. Acesta este inca un aspect pentru care acest cuplu merita respectul nostru.

Sper ca acest film sa va aduca aminte de bunicii vostri, iar cei care ii aveti in viata incercati sa ii vizitati mai des si sa petreceti cat mai mult timp in preajma lor, pentru ca nu se stie cat va mai puteti bucura de ei.

Cealaltă Irină (2009)

"Cealalta Irina" este un film romanesc in regia lui Andrei Gruzniczki, aparut in anul 2009. Filmul a fost prezentat saptamana trecuta in cadrul festivalului de film de la Iasi (IIFF).

Filmul povesteste o intamplare adevarata despre modul in care vede Aurel plecarea sotiei sale in strainatate. Aurel si Irina sunt un cuplu nu chiar normal, dar nici prea diferit, este unul obisnuit am putea spune. Cand s-au cunoscut Irina trecea printr-un divort, iar Aurel era un tanar muncitor, pasionat de munte. Cei doi prahoveni au vazut in Bucuresti o sansa sa-si faca o viata mai usoara. Insa dupa cum veti vedea, lucrurile nu au stat chiar asa. Astfel tanarul cuplu s-a mutat intr-o garsoniera. Aurel lucra ca agent de paza in mall, iar Irina lucra pentru o firma dubioasa ce apartinea unor arabi.
Intr-o buna zi Irina il anunta pe Aurel ca a primit o oferta de a pleca in strainatate si ca trebuie sa se decida pana a doua zi. Aurel primeste cu suspiciune aceasta oferta, dar nu i se poate opune dorintei Irinei si trebuie sa se descurce singur pentru 3 luni. El este destul de afectat in aceasta perioada, dar pana la urma se descurca.
La intoarcerea din strainatate Irina pare foarte schimbata. Ea il trateaza pe Aurel cu indiferenta si pare a nu-i mai acorda atentia de dinainte. Insa imediat ea ii comunica unui Aurel siderat ca trebuie sa se intoarca inapoi la munca in strainatate.

"Cealalta Irina" este un film ce se mentine nota ultimelor filme romanesti, adica este unul foarte bun. Din distributia filmului nu lipsesc Andi Vasluianu, care arata de ce este considerat unul dintre cei mai buni actori romani ai momentului, precum si Simona Popescu, Vlad Ivanov si Doru Ana.
Cred ca singurele punctele slabe ale acestui film ar fi finalul destul de sec, dificil pentru unii dintre spectatori, dar si lipsa unei coloane muzicale care sa accentueze unele momente ale filmului.
Cu toate acestea "Cealalta Irina" este un film foarte bun, cu o poveste destul de interesanta.

Ne le dis à personne (2006)

"Ne le dis à personne" este un film aparut in 2006, in regia lui Guillaume Canet. Filmul francez, castigator a 4 premii César, a primit multe recenzii pozitive, iar de curand Miramax a cumparat drepturile pentru un "remake".

Alexandre Beck este un medic pediatru caruia i-a fost ucisa sotia in urma cu 8 ani. Cu cateva zile inaintea comemorarii acestui nefericit eveniment, politia gaseste noi indicii in legatura cu acest caz. Insa asta nu e tot. In aceeasi zi Alex primeste un e-mail de la sotia sa, fapt ce-l bulverseaza complet.

"Ne le dis à personne" este dovada ca Guillaume Canet nu e doar un foarte bun actor francez, ci si un regizor de perspectiva. Asa cum bine puncta cineva pe un forum, Canet reuseste sa transfere atentia de la scenele banale de violenta si focuri de arma dintr-un thriller si sa accentueze sentimentele personajelor.
Distributia contine actori precum François Cluzet, care face un rol fenomenal, Marie-Josée Croze (actrita cunoscuta publicului pentru rolurile din "Munich", " Le scaphandre et le papillon" si "Les invasions barbares"), Kristin Scott-Thomas ("The english patient"), precum si Guillaum Canet, care s-a autodistribuit intr-un rol negativ.

Joyeux Noël (2005)

Joyeux Noel este un film aparut in 2005 si nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film strain al anului. Filmul este o productie franceza, germana, belgiana, britanica si romana.

Filmul spune povestea adevarata a unui Craciun din perioada primului razboi mondial. Pe frontul francez se infruntau fortele germane pe de o parte si cele scotiene si franceze pe de cealalta. In ajunul Craciunului cele 3 tabere au stabilit ca in aceasta perioada sa nu se recurga la focuri de arma si ca fiecare tabara sa ramana in transeul sau. Insa lucrurile au avansat si soldatii celor 3 tabere s-au confruntat in mod pasnic la cate un meci de fotbal. Pe langa asta majoritatea s-au imprietenit si au facut diverse schimburi. Multi chiar si-au invitat omonimii sa se revada dupa terminarea razboiului.
Intamplari ca acestea denota faptul ca solidaritatea si umanitatea este prezenta pretutindeni, indiferent de natie, rasa si religie. Ba chiar mai mult de atat, cei mai crunti criminali nu sunt cei de pe front, ci liderii de acasa. De multe ori se intampla ca oameni nevinovati sa fie trimisi spre moarte din incapatanarea ori capriciile unor conducatori carora nu le pasa de norodul ce-l conduc.

Un alt punct forte al acestui film il reprezinta distributia. Printre actorii ce joaca in acest film se afla Daniel Brühl, Guillaume Canet si superba Diane Krüger.

Todo Sobre Mi Madre (1999)

Asa cum o spune si titlul ("Totul despre mama" in traducere), filmul spune povestea Manuelei, o mama singura a unui baiat de 17 ani. Relatia dintre cei doi este destul de puternica, dar cu toate astea Esteban simte lipsa tatalui sau. Odata cu aniversarea lui Esteban cei doi merg la premiera din Madrid a piesei "Un tramvai numit speranta". Aceasta piesa urmeaza sa-i dea viata peste cap Manuelei deoarece Esteban moare in incercarea de a obtine un autograf de la una dintre actrite, Huma Rojo. Devastata, Manuela pleaca in Barcelona in cautarea tatalui baiatului. Acolo se intalneste cu o veche prietena, Agrado, dar reuseste sa se imprieteneasca si cu Huma. Insa tot in aceasta perioada Manuela afla ca fostul ei sot a reusit sa o lase insarcinata pe Rosa, o tanara de 26 de ani. Dar asta nu e tot. Din pacate Rosa devine seropozitiva in urma acestei relatii.
Desi Manuela incearca din rasputeri sa uite de moartea lui Esteban diversele evenimente care au loc in preajma sa ii aduc aminte tot mai mult de acesta.
Pentru a vedea ce se intampla mai departe trebuie sa vedeti filmul. Nu cred ca veti regreta daca o veti face.
Todo Sobre Mi Madre este un film deosebit, ca toate filmele lui Almodovar de altfel. Incepand cu acest film Almodovar reuseste sa atraga atentia asupra sa si asupra cinematografiei spaniole. Dupa acest film au mai urmat filme precum: "Hable con ella", "La mala educacion", "Volver", precum si "Los ambrazos rotos". Dintre acestea "Hable con ella", "Volver" si "Todo sobre mi madre" au fost nominalizate la premiile Oscar. Cred acesta este un motiv destul de puternic pentru a va face sa urmariti acest film.