American Beauty (1999)

I will write soon.

The Hours (2002)

Ce pot sa spun despre film? Mie personal mi-a placut foarte mult. M-am uitat foarte atenta la el si l-am inteles (cel putin asa cred eu) destul de repede. Am intrat pe mai multe site-uri unde lumea spunea ca e un film stupid si care nu are nici un sens. Normal ca nu are cand esti obisnuit sa te uiti la comedii ieftine cu final previzibil.
In film este vorba despre 3 femei, nascute in 3 perioade de timp diferite. Filmul urmareste o zi din viata fiecareia. Singurul lucru care nu l-am inteles din film (cel putin nu complet) este care-i treaba cu Virgina Woolf?. Cu ce se aseamana ea fata de celelalte doua personaje? Sau ar putea fi doar un regizor universal al vietilor celorlalte doua femei? E destul de ciudat.
Din ce am inteles eu este vorba despre niste femei care considera ca nu se afla "in timpul" potrivit, sau ma rog, in perioada potrivita.
Julianne Moore (Laura) traieste in anul 1951. Ea are o viata "perfecta" pe care si-ar dori-o oricine. Are un sot care o iubeste, o casa frumoasa, un copil inteligent, dar mereu este nefericita. La inceput nu prea mi-am putut da seama de ce. Ma gandeam ca o fi plictisita de viata ei si ca vrea ceva entertaining. Defapt ea era lezbiana. De acest amanunt nu prea poti sa-ti dai seama sigur, desi in carte e clar. Ea isi face un plan sa-si paraseasca sotul dupa ce va naste al doilea copil. Laura spune la final "There it is. No one's going to forgive me. It was death. I chose life." Astfel mi-am dat seama ca ea se simtea captiva in viata pe care o avea. Dorea sa poata sa traiasca asa cum isi dorea si asta nu avea sa se intample alaturi de un barbat. Datorita perioadei in care traia era foarte greu sa se afirme ca lezbiana.
Meryl Streep (Clarissa) este o lezbiana care traieste in anul 2001, dar are impresia ca viata ei este una monotona, banala si mereu se gandeste la trecutul ei. Astfel mi-am dat seama ca ea este cumva prinsa in trecut si nu incearca sa-si schimbe situatia actuala, mereu visand la vremea cand totul era frumos.
(Observati situatia ironica sintre cele 2 personaje?)
De asemenea personajele au legatura unul cu celalalt. De asta o sa va puteti da seama urmarind filmul.
Nicole Kidman (Virginia Woolf) este nebuna, la propriu. Legatura dintre ea si celelalte personaje este ca ea scrie o carte despre o femeie care se aseamana oarecum cu Clarissa. La un moment dat spune : "A woman's whole life in a single day. Just one day. And in that day her whole life. "
Oarecum ea hotaraste destinele personajelor : Someone has to die in order that the rest of us should value life more. It's contrast.
Asa de final va recomand filmul din toata inima. Sper sa va placa si voua la fel de mult ca mie. Pe langa citatele care le-am dat deja va mai las cateva:

Virginia Woolf: You cannot find peace by avoiding life

Clarissa Vaughn: That is what we do. That is what people do. They stay alive for each other

Virginia Woolf: Dear Leonard. To look life in the face, always, to look life in the face and to know it for what it is. At last to know it, to love it for what it is, and then, to put it away. Leonard, always the years between us, always the years. Always the love. Always the hours.

Dan Brown: The thought of this life, that's what kept me going. I had an idea of our happiness.

Richard Brown: Just wait till I die. Then you'll have to think of yourself. How are you going to like that?

Laura Brown: It would be wonderful to say you regretted it. It would be easy. But what does it mean? What does it mean to regret when you have no choice? It's what you can bear. There it is. No one's going to forgive me. It was death. I chose life.

Richard Brown: Oh, Mrs. Dalloway... Always giving parties to cover the silence.

Virginia Woolf: It's on this day. This day of all days. Her fate becomes clear to her.

Pulp Fiction (1994)

Daca nu ati vazut filmul pana acum ati face bine sa-l vedeti. E o comedie neagra regizata de Quentin Tarantino. Filmul este cunoscut pentru dialogul bogat si pentru amestecul de umor ironic si violenta. Nu stiu ce as puteas sa va spun despre film, va poftesc mai bine sa-l urmariti. Pe mine m-a binedispus enorm.
In film joaca : John Travolta si Samuel L. Jackson (asasini platiti), Uma Thurman (sotia capului mafiei), Bruce Willis (jucator de box profesionist).
Am sa va las de final scena mea preferatat si va spun sa va uitati neaparat la film!

Weekend Cu Mama

M-am uitat la filmul acesta de vreo doua saptamani dar nu mi-am facut curaj sa scriu.
Filmul este romanesc si are o poveste destul de interesanta si actuala. Este vorba despre Cris (Adela Popescu), o fata de 19 ani dependenta de droguri, a carei mama a plecat in Spania cand ea avea 3 ani si se intoarce cand ea se astepata mai putin. Actiunea urmareste modul in care se transforma vietile personajelor pe parcursul unui weekend. Nu prea am ce sa povestesc despre film, pentru ca am spus deja esentialul.
Filmul are un mare defect - jocul actorilor. Sincer, se vede ca majoritatea sunt actori de telenovela. Unele replici (in mare parte injuraturile) sunt spuse fortat si multe cuvine nu isi au sensul in propozitie. La un moment dat nu stiam ce sa fac: sa rad din cauza actorilor sau sa plang din cauza subiectului povestii. Personal cred ca Adela Popescu nu s-a potrivit deloc cu rolul ei. Mi se parea total pe dinafara. Daca ar fi fost alti actori, care sa nu fie obisnuiti sa joace prost in telenovele filmul ar fi fost de mii de ori mai bun si mult mai apreciat. Eu nici macar nu am auzit de el. Mi-a zis un prieten in timp ce vorbeam cu el pe Y! ca se uita la el si ca rade de modul in care vorbesc personajele. Mi-a trimis si mie torrentul si am zis ca o sa ma uit candva. L-am dat si eu la mai multe persoane si toti au avut aceeasi parere : Subiect interesant, dar prost jucat.

Little Children

Astfel dupa ce m-am tot gandit ce as putea scrie despre filmul asta am ajuns cumva la o concluzie. Nu voi face un rezumat ca nu am deloc rabdare. Personal eu nu vad nimic interesant in tot filmu, poate pentru ca deja m-am saturat de banalitate si everyday life.
In mare parte este vorba despre Sarah (Kate Winslet) si Brad (Patrick Wilson). Ambii sunt casatoriti (nu impreuna) si casnici. Cei doi se intalnesc pe terenul de joaca unde isi petrec timpul copiii lor. Sarah face un pariu cu celelalte mame de pe terenul de joaca ca ar putea sa faca rost de numarul sau de telefon. Dupa ce discuta o vreme ea ii spune lui despre pariu, iar acesta la final o saruta. Ambele personaje au o casnicie nu prea frumoasa. Sotul lui Sarah are o relatie secreta cu o femeie de pe internet. Sotia lui Brad este cea care aduce banii in casa, deoarece acesta este un loser. El si-a picat examenul de barou de 2 ori, dar nici nu face ceva ca sa incerce sa il treaca. Din prea multa monotonie si fiind plictisit de viata sa el incepe o relatie cu Sarah. Sarah, fiind doritoare sa se razbune pe sotul ei si fiind interesata doar de binele ei se arunca din prima in aceasta relatie.
In final cei 2 se hotarasc sa fuga impreuna, dar intervine ceva care ii face pe amandoi sa-si schimbe deciziile.
Finalul se termina cu fraza "You couldn't change the past. But the future could be a different story. And it had to start somewhere."
Pe langa aceste personaje apar si altele, dar despre care nu voi povesti pentru ca nu am rabdare. Va invit sa va uitati la film si daca ati descoperit ceva extrem de interesant va rog sa imi povestit si mie (nu era ironic).

Vanilla Sky

Tocmai am terminat de vazut "Vanilla Sky" pentru a nu stiu cata oara. Niciodata nu am reusit sa-l vad complet pentru ca de fiecare data m-am uitat la tv. Ori pierdeam inceputul ori finalul, ori nu eram atenta. Asa ca de data asta m-am uitat la tot filmul si nu am de zis decat ca e GENIAL.Daca nu ati reusit sa-l vedeti pana acum faceti bine si uitati-va la el.
Are un soundtrack foarte bun si un storyline si mai bun.
Este vorba despre David (Tom Cruise), un barbat care a mostenit o intreaga companie de la tatal sau. He`s a manwhore, pana intr-o zi cand o intalneste pe Sofie (Penelope Cruz). Petrec o noapte frumoasa impreuna, in care se indragostesc unul de celalat, dar din nefericire in ziua urmatoare David are un accident care il desfigureaza. Accidentul il schimba drastic si incepe sa o ia razna.
De urmatoarele lucruri pe care o sa vi le spun nu veti afla decat la finalul filmului, asadar daca nu l-ati vazut si vreti (pentru ca merita), you`d better stop reading NOW!

Pentru ca viata lui devine din ce in ce mai ingrozitoare David semneaza un contratc prin care este de acord ca dupa moartea lui sa fie criogenizat. El va putea sta inghetat sute de ani, iar cand va dori sa se trezeasca va arata la fel ca si atunci cand a fost criogenizat. De asemenea pentru niste bani in plus el poate sa-si petreaca acele sute de ani creandu-si o viata perfecta. O viata perfecta, adica un vis perfect. Bineinteles ca el nu este constient ca viseaza, el crede ca totul este real. Despre asta este in mare parte vorba. Astfel visul lui David este la inceput frumos. O are pe Sofia si petrec clipe frumoase impreuna. Asta pana cand visul lui se transforma in cosmar. Atunci lucrurile incep sa devina ciudate. In final, dupa 150 de ani de la criogenizare David afla cand a inceput visul si ca eroarea a fost corectata. Astfel el poate alege intre a-si trai in continuare visul perfect creeat de propria minte si trezirea la realitate.

Mi-a placut foarte mult ideea de a-ti creea propria realitate dupa lucrurile pe care tu le consideri perfecte. De asemenea mi-a placut si noaptea petrecuta de cei 2 impreuna, cand iubirea adevarata parea posibila, dupa cum spune si Edmund la final : You were missed, David. It was Sofia who never fully recovered. It was she who some how knew you best... and like you, she never forgot that one night where true love seemed possible.
In final va las niste citate:

Sofía: I'll tell you in another life, when we are both cats.

Brian: And I know sour, which allows me to appreciate the sweet.

David: My dreams are a cruel joke. They taunt me. Even in my dreams I'm an idiot... who knows he's about to wake up to reality. If I could only avoid sleep. But I can't. I try to tell myself what to dream. I try to dream that I am flying. Something free. It never works...

Sofía: Every passing minute is another chance to turn it all around.

Julie: Don't you know that when you sleep with someone, your body makes a promise whether you do or not.

Rebecca Dearborn: What is any life without the pursuit of a dream?

Edmund: It's been a brilliant journey of self-awakening. And now you've simply got to ask yourself this: What is happiness to you, David?

David: My father wrote about this in his book. Chapter 1... Page 1... Paragraph 1: What is the answer to 99 out of 100 questions?... Money.

Edmund: There are no guarantees, but remember: Even in the future, the sweet is never as sweet without the sour.

Magnolia

Am vazut ieri Magnolia si sincer nu prea m-a impresionat. Prologul filmului este absolut genial, are o legatura prea mica cu filmul din puctul meu de vedere. Nu o sa va povestesc despre el ci va poftesc sa va uitati. Filmul are vreo 3 ore si am pus de vreo 2 ori pauza pentru ca efectiv nu mai puteam sa ma uit. Are un ritm alert si o muzica de background care te tine mereu in priza. Mereu te astepti sa se intample ceva, dar nu se intampla. Se prezinta vietile mizerabile ale personajelor (care sunt foarte multe si nu exista personaj principal) si modul in care vietile lor se schimba pe parcursul unei zile.
Toate aceste personaje au o legatura, nu foarte aparenta la inceput, intre ele, dar si asemanari de caractere. Momentan, chiar nu am chef sa vorbesc despre fiecare personaj in parte, dar daca printr-un miracol v-am facut curiosi va poftesc sa va uitati la film. Bine ca persoanei care mi l-a recomandat i-a placut foarte mult, dar mie mi se pare prea lung si daca ar fi sa realizez un asemenea film as putea face ceva mai bun.
Pentru rolul din film Tom Cruise a fost nominalizat la Oscar. Intr-adevar joaca foarte bine, pe masura rolului. De altfel filmul propune si ideea de "We might be through with the past, but the past ain't through with us" cu care eu personal nu prea sunt de acord.
Asa de final o sa va las prologul, ma rog, scris, dar va spun ca e absolut genial si ca din cauza lui am stat sa ma uit pana la finalul filmului. E foarte lung,si eu v-as recomanda totusi sa-l vedeti. Poate voua o sa va placa mai mult decat mie. Asadar, prologul:

Narrator: In the New York Herald, November 26, year 1911, there is an account of the hanging of three men. They died for the murder of Sir Edmund William Godfrey; Husband, Father, Pharmacist and all around gentle-man resident of: Greenberry Hill, London. He was murdered by three vagrants whose motive was simple robbery. They were identified as: Joseph Green, Stanley Berry, and Daniel Hill. Green, Berry, Hill. And I Would Like To Think This was Only A Matter Of Chance. As reported in the Reno Gazette, June of 1983 there is the story of a fire, the water that it took to contain the fire, and a scuba diver named Delmer Darion. Employee of the Peppermill Hotel and Casino, Reno, Nevada. Engaged as a blackjack dealer. Well liked and well regarded as a physical, recreational and sporting sort, Delmer's true passion was for the lake. As reported by the coroner, Delmer died of a heart attack somewhere between the lake and the tree. A most curious side note is the suicide the next day of Craig Hansen. Volunteer firefighter, estranged father of four and a poor tendency to drink. Mr. Hansen was the pilot of the plane that quite accidentally lifted Delmer Darion out of the water. Added to this, Mr. Hansen's tortured life met before with Delmer Darion just two nights previous. The weight of the guilt and the measure of coincidence so large, Craig Hansen took his life. And I Am Trying To Think This Was All Only A Matter Of Chance. The tale told at a 1961 awards dinner for the American Association Of Forensic Science by Dr. Donald Harper, president of the association, began with a simple suicide attempt. Seventeen-year-old Sydney Barringer. In the city of Los Angeles on March 23, 1958. The coroner ruled that the unsuccessful suicide had suddenly become a successful homicide. To explain: The suicide was confirmed by a note, left in the breast pocket of Sydney Barringer. At the same time young Sydney stood on the ledge of this nine-story building, an argument swelled three stories below. The neighbors heard, as they usually did, the arguing of the tenants and it was not uncommon for them to threaten each other with a shotgun, or one of the many handguns kept in the house. And when the shotgun accidentaly went off, Sydney just happend to pass. Added to this, the two tenants turned out to be: Faye and Arthur Barringer. Sydney's mother and Sydney's father. When confronted with the charge, which took some figuring out for the officers on the scene of the crime, Faye Barringer swore that she did not know that the gun was loaded. A young boy who lived in the building, sometimes a visitor and friend to Sydney Barringer, said that he had seen, six days prior, the loading of the shotgun. It seems that the arguing and the fighting and all of the violence was far too much for Sydney Barringer, and knowing his mother and father's tendency to fight, he decided to do something. Sydney Barringer jumps from the ninth floor rooftop. His parents argue three stories below. Her accidental shotgun blast hits Sydney in the stomach as he passes the arguing sixth-floor window. He is killed instantly but continues to fall, only to find, three stories below, a safety net installed three days prior for a set of window washers that would have broken his fall and saved his life if not for the hole in his stomach. So Faye Barringer was charged with the murder of her son, and Sydney Barringer noted as an accomplice in his own death. And it is in the humble opinion of this narrator that this is not just "Something That Happened." This cannot be "One of Those Things... ” This, please, cannot be that. And for what I would like to say, I can't. This Was Not Just A Matter Of Chance. Ohhhh. These strange things happen all the time.

Interview With The Vampire

Si filmul acesta l-am vazut mai demult si m-am gandit sa-l reiau. Da, l-am reluat doar pentru ca apare Antonio Banderas intr-o ipostaza megaHOT. Si Brad Pitt... Dar mai mult pt Armand!
Filmul e foarte bun, evident pentru ca este facut dupa o carte de Anne Rice.
Povestea e foarte faina, dar cine se putea concentra cand aparea Antonio? Clar nu eu!
Mi-a placut mult finalul si modul in care au ucis-o pe Claudia vampirii din Paris.
Filmul incepe cu Brad Pitt care isi spune povestea unui reporter. Incepe prin a-i povestii despre moartea sotiei si fiicei sale. Dupa moartea acestora Louis (Brad) si-a dorit sa moara si el. Atras de dorinta de moarte a acestuia apare vampirul Lestat (Tom Cruise), care dupa ce ii suge sangele ii spune ca are de ales intre 2 variante: fie sa moara, fie sa devina vampir. De asemenea Lestat ii spune ca atunci cand el a devenit vampir nu a avut sansa sa aleaga. Pe parcursul filmului este prezentat modul in care Louis a supravietuit pe parcursul a 300 de ani. Dupa lungi cautari de gasire a altor vampiri, Louis renunta. Dar cand ajunge in Paris un vampir il gaseste pe el, vampirul Armand (Antonio Banderas). Astfel Louis descopera un intreg grup de vampiri, locuitori ai Parisului.

Finalul filmului este genial. Nu o sa vi-l spun pentru ca nu vreau sa va stric surpriza. De asemenea in film apare si Kirsten Dunst la varsta de 12 ani. Ea interpreteaza rolul Claudiei, o fetita pe care Lestat o face vampir pentru ca Louis sa aiba companie.
Consider ca "Interviu cu un vampir" este cel mai bun film despre vampiri EVER si oricine ar trebui sa il vada.

Citate:

Louis: I wanted to lose it all... my wealth, my estate, my sanity. Most of all, I longed for death. I know that now. I invited it. A release from the pain of living. My invitation was open to anyone. To the whore at my side. To the pimp that followed. But it was a vampire that accepted it.

Armand: The world changes, we do not, there lies the irony that finally kills us.

Lestat: I'm going to give you the choice I never had.

Armand: I know nothing of God, or the Devil. I have never seen a vision nor learned a secret that will damn or save my soul. And as far as I know, after four hundred years, I am the oldest living vampire in the world.

Hearts In Atlantis

Hearts in Atlantis a aparut in anul 2001. A fost facut dupa cartea de Stephen King cu acelasi nume. Am vazut filmul mai demult cand aveam HBO. Stiti cum e pe HBO, se tot repeta filmele. La vremea aceea eram destul de mica, nu prea intelegeam eu cum trebuie filmele si astfel m-am gandit sa-l reiau. Stephen King este scriitorul meu preferat, iar cand am aflat ca filmul este facut dupa una din cartile sale am spus ca trebuie neaparat sa revad filmul.

Am sa fac un rezumat al filmului dupa care imi voi spune impresiile.

Filmul incepe cu Bobby Garfield, in jurul varstei de 35 de ani, care primeste o scrisoare cum ca unul dintre prietenii sai din copilarie a murit intr-un accident de masina. El se intoarce in orasul in care a copilarit la mormantarea prietenului sau si isi aduce aminte de o serie de intamplari ciudate care s-au petrecut odata cu implinirea varstei de 11 ani. Bobby locuia cu mama sa, Liz, o femeie foarte frumoasa, care este mai mult interesata de placerile proprii, neluandu-le in seama pe cele ale fiului sau. Tatal lui Bobby murise in urma cu 6 ani, iar mama acestuia nu avea cuvinte prea dragute de spus despre el. In vietile lor apare Ted (Anthony Hopkins), pe care Bobby il indrageste imediat, dar pe care mama sa nu il prea agreeaza. Ted are o putere destul de ciudata (specifica personajelor lui Stephen King) adica aceea de a citi mintile oamenilor. Originea personajului este una obscura. Fiind intrebat unde a locuit sau lucrat inainte el da raspunsuri neclare. De asemenea el ii spune lui Bobby sa`l avertizeze cand ceva suspect apare in micutul lor orasel, deoarece niste oameni rai sunt pe urmele sale. Pe parcursul filmului aflam cine sunt acesti oameni si de ce il cauta pe Ted. Datorita puterilor sale paranormal de citire a gandurilor,

Pe langa poveste, m-a impresionat si relatia dintre Ted si Bobby, si felul in care Bobby se schimba dupa intalnirea acestui om interesant. Puterile de citire ale gandurilor ajung si in posesia lui Bobby dupa ce il atinge pe Ted. El isi da seama de aceste puteri intr-una dintre vizitele sale la balci, cand reuseste sa castige niste bani la un joc de ghicit. De altfel la sfarsitul filmului Bobby spune ca aceasta putere nu l-a parasit de-a lungul timpului si ca mereu si-a dat seama ce gandesc oamenii.

De asemenea imi place foarte mult modul in care este conturat personajul mamei lui Bobby. Liz reprezinta tipul de mama interesata doar de propriile placeri. Ea refuza sa-i cumpere lui Bobby o bicicleta de ziua lui pe motiv ca stau prost cu banii. In schimb ii ofera un permis de la biblioteca pentru adulti (acesta fiind gratis). Bineinteles situatia materiala nu o impiedica sa-si cumpere rochii scumpe, care sa o ajute sa arate bine la munca. Datorita obsesiei sale de ascensiune in scara sociala ajunge sa fie violata de seful ei.
Hearts in Atlantis va ramane unul dintre filmele mele preferate, iar pe langa asta intentionez sa citesc si cartea. Am citit pe wikipedia ca exista si o continuare, dar care nu este legata de Bobby.
Iar pe final, voi lasa niste citate din film care mi-au placut extrem de mult:

Ted: Sometimes when you're young, you have moments of such happiness, you think you're living in someplace magical, like Atlantis must have been? then we grow up and our hearts break into two

Bobby: Why do we always expect home to stay the same? Nothing else does.

Ted: It will be the kiss by which all others in your life will be judged... and found wanting.

Ted: I wouldn't have missed a single minute of it, Bobby. Not for the whole world.